Nongrata

Mărunţişuri zilnice – clisma 5 lei, plosca 3 lei, 2-3 lei injecţia, 2 lei compresa proaspătă. Plicul trebuie să fie curat, neted şi să nu aibă vreun colţ îndoit.

Anestezistul e mai al dracu decât doctorul, el te adoarme pentru operaţie, el te învie după, cu o pălmuţă uşoară peste obraz. Viaţa ta e în mâinile lui, dacă te împunge greşit cu acul, nu te mai trezeşte nici o armată de doctori. Cu el începe şi se termină totul. D-aia e musai să aibă şi el plicul lui”. Până să se interneze la Spitalul CFR 2 din Bucureşti, bolnava Gabi habar n-avea că trebuie să pregătească un plic şi pentru anestezist.
În salon, de abia a deschis gura să întrebe cum merge „piaţa”, că toate pacientele s-au şi îngrămădit la patul ei. „Banii pentru anestezist trebuie pregătiţi întotdeauna primii. Apoi, doctoriţa de te operează poate o să zică la început nu, dar tu nu trebuie să o asculţi, te ţii după ea.

Dacă vezi că i-e frică, laşi plicul pe masă şi pleci repede. Vezi că ăsta trebuie să fie curat şi neted, să nu aibă nici un colţ îndoit”, a sfătuit-o tanti Anişoara, bucureşteancă obişnuită cu doctorii Spitalului CFR. „Sau poţi să i-l pui într-o cutie de bomboane, dacă o vezi că nu se aruncă din prima să ia. Dar să faci cumva să înţeleagă că banii sunt acolo”, sare o însoţitoare. La ea, la Caracal, aşa face lumea. „Dai cât vrei tu, n-o să găseşti nici un doctor să-ţi zică: mie să-mi dai atât. Le e frică”.

Cum scapi al doilea plic, din prea multă fericire

După o zi întreagă de brainstorming prin saloane, Gabi a decis. Operaţia ei pentru neoplasm pe uter n-ar trebui să facă mai mult de 350 de lei. La care se adaugă „mărunţişurile”: încă 200 de lei pentru anestezist şi tot atât pentru doctorul de „mâna a doua” care o supraveghează după operaţie. Acum, stă ca pe ghimpi cum să facă să dea banii, că i-e ruşine. I-a sortat cu grijă pe plicuri, fiecare doctor cu plicul lui. Trebuie să fie cu ochii în patru să nu le încurce, că de asta depinde viaţa ei. „Cum ar veni, să nu nimeresc în buzunarul anestezistului ce ar trebui să ajungă în al doamnei chirurg”, ne explică. Şi asta nu e tot. A împărţit pe căprării şi banii pentru următoarele zece zile, cât va mai sta în spital după operaţie.

Clisma 5 lei, un schimbat de bandaje 5 lei, încă 3 lei pentru infirmiera cu plosca, tot atâta pentru schimbarea aşternutului, 2-3 lei pentru o injecţie, 2 lei pentru o compresă proaspătă… dacă i se schimbă cearceaful de două ori pe zi, de fiecare dată plăteşte. „Dar doctoriţa asta a mea e tare de treabă, dacă vine un bătrân la operaţie, ea nu-i ia bani aşa, direct. Îi cere mai întâi talonul de pensie şi dacă vede că are pensie mică, îi ia mai puţin”, zice Gabi. Tanti Anişoara a nimerit la un doctor tare posac, nici nu-i vine să-i dea plicul. „Nu scoate o vorbă, lucrează aşa, pe muteşte. M-a operat la maţe şi i-am dat 5 milioane. La final, să vezi surpriză, mi-a aruncat nepăsător un: «şi să ştii că n-ai cancer». Aşa de fericită am fost, că i-am mai pus pe masă încă 2 milioane”, povesteşte ea.

La Colţea, „piaţa” se face afară, pe băncuţe

La Colţea, piaţa se face afară, în curte, departe de halatele albe. Câţiva bătrâni fără voce, abia scăpaţi de tumori, gesticulează de pe băncuţe. Are fiecare câte un tub înfipt în gât şi explică prin semne cât i-a costat operaţia. „Io (şi omul se loveşte cu palma peste piept) – şase milioane la chirurg (arată pe degete)”, zice un bunic venit tocmai din Teleorman. Vecinul de bancă mai pune un deget. „Io, şapte”. Apoi le încrucişează. „Adică plus”, ne traduce un pacient venit la analize. Reuşeşte să-i citească pe buze: „Zice aşa. Plus 2 milioane anestezistul, plus tot atât doctorul de mâna a doua, plus asistenta şi infirmiera”. Pensionarul Bărbulescu, îmbrăcat în pijama cu dungi, spune că aşteaptă să se opereze de un „abces mare de tot”.

Din cauza lui, de trei luni îi atârnă falca într-o parte. A ieşit ieri la băncuţe cu întrebarea „cât, cât”, şi a aflat: abcesul ăsta trebuie să bată pe la 300 de lei. E speriat, suma i se pare cam mică, dacă doctorul nu-l drege bine? Ar mai plusa el, dar nu-i vine să intre de acum în banii pentru lemnele de iarnă. Iar la buticul Colţei, mâncarea are preţ de staţiune – 2, 5 lei pâinea, 7 lei kilul de banane. Dar e vreun doctor aici care cere bani de la obraz? „Nu, Doamne fereşte, doctorii sunt cum îi înveţi, cât le dai, atâta iau. Dacă le dau un sac de bani, un sac iau”, spune pacientul Tase. La cabinetul de la parter al unei doctoriţe oncolog, trei bolnave se conversează: „Doamna doctor e aşa amabilă, ia oricât pentru consultaţii, nu face nazuri. Dai cât poţi, şi 50 de roni sunt buni. Indiferent că dai sau nu, doctorul te tratează oricum la fel”. Suma o spun tare, fără pic de sfială.

„Pe doctori, cum îi înveţi, aşa îi ai”

La Municipal, anestezistul ia jumate din cât ia şi chirurgul: 300 de lei. Asta, la o operaţie nu prea complicată, să zicem pentru o proteză la şold. Dar sunt şi pacienţi care n-ar da un leu la doctor, în ruptul capului. Tanti Mioara de pe Şoseaua Viilor a venit la doctor cu bagajele după ea, să se interneze. Bate pe la uşile medicilor de azi dimineaţă, cu traista de plastic în mână. Şi-a pus acolo un sandviş, sticluţa cu apă, lenjeria, o pătură, că poate alea de la spital or fi rupte, prosop, săpun, periuţă şi căciula de bumbac, să n-o tragă curentul la noapte.

Acum aşteaptă de o oră la Consultaţii Medicale. „Da’ nu vor, dom’le, să mă interneze şi pace! Şi am vreo cinci boli la inimă. Cică sunt boli cronice şi pot să le duc şi de acasă. Nu, n-am dat nici un leu până acum, că am trecut prin cinci mâini de doctori. Cum să le dau la fiecare? Pe ăştia, cum îi înveţi, aşa îi ai. Am şi eu doctoriţa mea, în cartier, la Filaret. Nici ăsteia nu i-am dat niciodată un ban, că nu cere. Îi duc numai aşa, câte o floare. Da’ ştii, mereu altă floare, una de sezon…”

„Doctorul meu nu scoate o vorbă, lucrează aşa, pe muteşte. M-a operat la maţe şi i-am dat 5 milioane. La final, să vezi surpriză, mi-a aruncat nepăsător un: «şi să ştii că n-ai cancer». Aşa de fericită am fost, că i-am mai pus pe masă încă 2 milioane” – tanti Anişoara, pacientă la Spitalul CFR 2 din Bucureşti”

Sursa: gandul.info